Travaliul de separare

Separarea este o sursa de suferinta, intrucat implica recunoasterea distantei, a pierderii si a absentei obiectului. Angoasa primara de pierdere a iubirii si de a fi abandonat este prezenta in procesul separarii si poate pune, uneori in pericol narcisismul subiectului. Celalalt nu reprezinta doar un obiect sexual, un obiect de dorinta si de fantasme, ci este un obiect de care se leaga satisfacerea nevoilor. Pentru ca procesul de separare sa se poata realiza, distinctia dintre subiect si obiect trebuie sa fie suficient de marcata, sa nu fi confundat cu acel lucru sau persoana. Travaliul psihic de separare implica simultan mai multe dimensiuni: capacitatea de a suporta realitatea separarii; mentinerea mai mult sau mai putin a legaturii cu obiectul; si reprezentarea interna a acestuia -obiectul nu este pierdut pentru ca e prezent inauntru, ca o posibila promisiune de intoarcere.

Separarea este interpretata prin istoria vietii pacientului, tinand cont de contextele si situatiile particulare cu care s-a confruntat cand era copil si adolescent; prin experienta unei stari impuse de o pierdere, o respingere, un abandon, al unuia sau altuia dintre parinti. Ea presupune o stare de neajutorare completa (detresse, heplessnes), o experienta a neputintei, a unei pasivitati totale, o nostalgie a unei relatii de obiect arhaica; cu nevoie de continere, “holding, handling”, de a fi acompaniat spre depasirea acestei detrese initiale, traume. Pentru ca, a face doliu si a putea  suporta separarea, a te diferentia de celalalt este un demers de autotransformare, redefinire interiora